Credo, ergo sum

Martin Luther: cele opt predici

Reforma a avut și ea sincopele ei. N-ar trebui să ne-o imaginăm liniară, fără trepidații, ca un râu liniștit care-și urmează cursul. Martin Luther (1483-1546) s-a confruntat nu doar cu respingerea catolică, ci și cu provocări interne dintre cele mai diverse. Unii dintre colaboratorii săi au propus variante mult mai radicale de reformă, iar faptul acesta descumpănea.

Martin Luther / Sursa: Credo ergo sum

Un astfel de „incident” s-a produs în timpul șederii lui Luther la Wartburg (1521-1522).

Retras acolo pentru a fi protejat, reformatorul urma să fie informat că la Wittenberg lucrurile mergeau într-o direcție nedorită. Andreas Karlstadt, unul dintre cei mai timpurii susținători ai Reformei și un profesor important la Universitatea din Wittenberg, care l-a ajutat pe Luther să-și răspândească ideile, preluase frâiele.

Printre schimbările dogmatice și liturgice propuse avem: eliminarea imaginilor religioase din biserici (iconoclasm), considerându-le idolatrie; abolirea completă a slujbei în limba latină și a înlocuit-o cu predica în limba germană; reconsiderarea semnificației Euharistiei printr-o trecere de la prezența reală (a lui Hristos), la o înțelegere pur simbolică. Luther, în schimb, era precaut față de reformele prea rapide, considerând că schimbările ar trebui să fie graduale pentru a evita dezordinea. El credea că imaginile religioase puteau avea o funcție educativă și pastorală, dacă nu erau idolatrizate.

Haosul de la Wittenberg și teama că Reforma s-ar putea radicaliza în mod fatal, toate acestea l-au determinat pe Luther să ia o decizie fermă: pe 6 martie 1522 părăsește Wartburgul și se reîntoarce în orașul iubit. Aici, fără preget, începe – în duminica din 9 martie – o serie de predici (opt la număr) pe care o va susține zilnic și chemând la echilibru și iubire. Era Postul Mare, iar aceste prelegeri ating subiectele fierbinți ale momentului. Avem, așadar, o poziție coerentă asupra slujbei, imaginilor, împărtășirea sub ambele specii, consumul de carne și spovedania. Dar, indiferent de subiect, reformatorul îndeamnă la credință și iubire.

„Credința este îndreptată spre Dumnezeu, iubirea spre om. Aceasta din urmă constă în acea slujire a celuilalt pe care am primit-o de la Dumnezeu, fără munca și meritul nostru. Astfel, există două lucruri: unul, care este cel mai necesar și care trebuie făcut într-un fel și nu în altul; celălalt, care este o chestiune de alegere și nu de necesitate, care poate fi ținut sau nu, fără a pune în pericol credința sau a atrage iadul. În ambele, iubirea trebuie să se poarte cu aproapele nostru în același mod în care Dumnezeu s-a purtat cu noi; trebuie să meargă pe drumul drept, fără să se abată nici la stânga, nici la dreapta. În lucrurile care sunt "obligatorii" și sunt chestiuni de necesitate, cum ar fi credința în Hristos, iubirea nu folosește totuși niciodată forța sau constrângerea nejustificată.”

Martin Luther / Sursa: Credo ergo sum

Această serie de predici este considerată victoria definitivă a Reformei, nu doar în raport cu catolicismul, ci și în raport cu facțiunile radicale. Karlstadt este un simbol al eșecului mișcării radicale, mai ales datorită asocierii acestuia cu diferite grupuri profetice și harismatice. Luther reprezenta o abordare moderată și graduală a Reformei, cu scopul de a păstra o anumită continuitate cu tradiția Bisericii. Karlstadt, în schimb, susținea o reformă mai radicală, bazată pe o interpretare strict literală a Bibliei și pe respingerea aproape completă a tradiției catolice.

Relația problematică dintre cei doi ilustrează fracturile timpurii din cadrul mișcării protestante, care au dus la formarea mai multor ramuri ale creștinismului reformat (luteranism, zwinglianism, anabaptism etc.). Arena Reformei a avut, așadar, protagoniști din ambele tabere: moderați și radicali. Ambele își revendicau adevărul și, implicit, influența. În felul lor, ambele au învins.

Mișcarea moderată (inițial luterană, apoi calvină, reformată etc.) avea să pactizeze cu statul și să-și oficializeze poziția; mișcarea radicală (anabaptismul, metodismul, mișcările de trezire etc.) avea să meargă pe drumul dificil al ilegalității, însemnându-l cu acte de martiraj care n-ar trebui uitate.


  0


Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Vă rugăm să păstrați un limbaj respectuos și civilizat.

Ghita Mocan

Articolul evocă celebra serie de opt predici a lui Martin Luther, susținută în Postul Mare a anului 1522. Acest interval de aproximativ o săptămână este considerat un moment crucial pentru șansa Reformei în Europa.

REPERE TEOLOGICE - Ghiță Mocan

Repere Teologice - Ghiță Mocan

Ghiță Mocan - Noi și ceilalți

Drumul spre botez

Ghiță Mocan

Tipologia convertirii

Ghiță Mocan

Căderea Constantinopolului

Ghiță Mocan

Relativismul și momentele lui

Ghiță Mocan

Johann Strauss - fiul

Ghiță Mocan

Despre buna educare

Ghiță Mocan

Magnificat - Cântarea Mariei

Florilegiu - Nașterea lui Isus