Credo, ergo sum

Centre ale Bisericii primare: Roma

Considerăm „Biserică primară” intervalul dintre secolul I și IV d.Hr., o perioadă complexă în care Biserica a avut oportunități diverse pentru a-și consolida identitatea. Nu ne rezumăm (doar) la perioada apostolică, implicit a scrierii cărților Noului Testament. Argumentele în favoarea acestui interval sunt multiple și convingătoare, însă ne rezumăm aici la cel principal: creștinismul nu se putea consolida într-un context iudaic exclusiv, ci avea nevoie de ieșirea în lumea neevreiască pentru a-și postula paradigmele și practicile.

În consecință, putem vorbi de cinci centre ale Bisericii primare: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim. Enumerate în ordinea importanței, adică a influenței pe care le-au exercitat, acestea au fost numite – pe bună dreptate – „patriarhate”. Fiecare dintre acestea „găzduia” un creștinism diferit ca nuanță, însă ecumenic în spirit și-n dogmă. După cum vom vedea, particularitățile acestor centre le fac – într-un fel – complementare, oferindu-ne un tablou interesant, mai ales după atâtea veacuri.

Să începem, așa cum se cuvine, cu Roma. Creștinismul a pătruns în capitala imperiului la o dată ce nu poate fi determinată. Este clar că o comunitate creștină exista în momentul sosirii lui Pavel (Fapte 28:15), căreia îi adresase și epistola („Romani”) cu câțiva ani înainte (58 d.Hr.). De asemenea, este clar că edictul de expulzare a evreilor, emis de Claudiu (în anul 49 d.Hr.) pare a avea legătură cu un anume Chrestus, cel mai posibil o referire la „Hristos”.

Prin urmare, înainte de anul 50 avem deja un creștinism fervent la Roma, dovadă indirectă fiind și epistola pe care Pavel le-o adresează, în anul 58 d.Hr.

Ca centrul administrativ și politic al Imperiului Roman, orașul a devenit cel mai important patriarhat al Bisericii Apusene. Acest statut a fost determinat de factori istorici, politici, religioși și teologici care au influențat direct poziția Romei în cadrul lumii creștine. Episcopul Romei (papa) a fost recunoscut treptat ca având primatul de onoare datorită legăturii cu apostolii Petru și Pavel, care au suferit martiriul acolo. Tradiția creștină afirmă că Petru a fost primul episcop al Romei, iar martiriul său alături de Pavel a conferit orașului o semnificație unică.

Episcopii Romei au avut un rol crucial în formularea doctrinelor fundamentale ale creștinismului. Un exemplu ar putea fi papa Leon cel Mare (440–461) a contribuit la formularea dogmei despre cele două naturi ale lui Hristos la Conciliul de la Calcedon (451) prin celebra sa scrisoare doctrinară, Tomul lui Leon. Părinții conciliari au declarat, cu acea ocazie: „Declarația lui Leon I este suficientă, nu este necesar să mai facem altele în privința credinței... Noi credem în aceste lucruri. Să fie anatemă cel ce nu crede... Sfântul Apostol Petru a grăit prin gura lui Leon.”


Prioritatea patriarhatului de la Roma a fost totuși umbrită de cea de la Constantinopol după ce Constantin cel Mare mută capitala Imperiului Roman (de Răsărit) pe malurile Bosforului. Cu toate acestea, după căderea Imperiului Roman de Apus, episcopii Romei (papii) au preluat un rol mai important în guvernarea și organizarea comunităților din Europa de Vest. Papii au început să acționeze nu doar ca lideri spirituali, ci și ca lideri politici, sprijinind renașterea culturală și creștină a Europei (ex.: sprijinul acordat lui Carol cel Mare pentru a fi încoronat împărat în anul 800).

Pe măsură ce relațiile dintre Roma și Constantinopol s-au deteriorat, Roma a rămas centrul Bisericii Apusene, cunoscută mai târziu ca Biserica Catolică. Primatul episcopului Romei s-a transformat treptat dintr-un primat de onoare într-o autoritate universală asupra întregii Biserici Apusene, ceea ce a contribuit la separarea de Bisericile din Răsărit.

Reprezentanții cei mai importanți sunt: Clement Romanul (Epistola către Corinteni); Leon cel Mare (400–461); Grigorie cel Mare / Teologul (540–604). Desigur că au fost și alții (cum l-am putea uita pe Ambrozie sau Augustin!), însă cei menționați au jucat mai mult decât un rol teologic. Ei au fost lideri ai Bisericii, care au dat direcție pe multe planuri, inclusiv organizatoric și reprezentativ.

Roma a însemnat enorm pentru creștinismul primar. Îi datorăm multe, chiar dacă nu neapărat în planul reflecției teologice – unde Răsăritul are un cuvânt mai greu de spus. Multe reglementări își vor găsi ecoul și chiar vor influența creștinismul european, la ambii săi „poli”.

Veacurile creștine ce-au urmat stau mărturie în această privință, uneori într-o manieră de-a dreptul spectaculoasă.




Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Vă rugăm să păstrați un limbaj respectuos și civilizat.

Ghita Mocan

Articolul identifică și exemplifică primul dintre cele cinci centre creștine ale Bisericii Primare: Roma. Capitală a Imperului Roman, străvechea cetate a jucat un rol important în dezvoltarea și impactul credinței creștine în lumea antică.

Drumul spre botez

Ghiță Mocan

Tipologia convertirii

Ghiță Mocan

Căderea Constantinopolului

Ghiță Mocan

Relativismul și momentele lui

Ghiță Mocan

Johann Strauss - fiul

Ghiță Mocan

Despre buna educare

Ghiță Mocan

Predica

Podcast