Credo, ergo sum

Freud, Nietzsche și Marx

Sigmund Freud, Friedrich Nietzsche, și Karl Marx au fost figuri marcante în deschiderea secolului al XX-lea, fiecare aducând contribuții semnificative la transformarea gândirii moderne. Operațiile lor intelectuale au fost profund influențate de o "hermeneutică a suspiciunii", un termen introdus de Paul Ricoeur, care descrie un stil modern distinct de interpretare, care evită sensurile evidente sau de la sine înțeles pentru a extrage adevăruri mai puțin vizibile și mai puțin flatante. Această abordare a fost crucială în demascarea "minciunilor și iluziilor conștiinței", pe care Freud, Nietzsche și Marx le considerau drept arhitecți.

Secolul al XX-lea a fost profund marcat de gândirea critică și demistificatoare a lui Freud, Nietzsche și Marx, care au remodelează înțelegerea realităților sociale, psihologice și filosofice. Secolul al XX-lea s-a deschis în umbra părinților suspiciunii: Sigmund Freud (1856-1939), Friedrich Nietzsche (1844-1900) și Karl Marx (1818-1883). Nietzsche a murit în 1900, înainte ca secolul să își găsească echilibrul, dar a lăsat în urmă „Așa grăit-a Zarathustra” (1883-1892), scrisă aproape ca o scriptură pentru epoca modernă. Ideea sa despre „supraom” avea să fie folosită decenii mai târziu pentru a susține superioritatea rasială de către un dictator german.

Dintr-un unghi cu totul diferit, revoluțiile din întreaga Europă din 1848 au creditat materialismul dialectic al lui Marx, aplicat ca teorie pentru revoluțiile din Rusia (1917) și, mai târziu, din China. Mai mult, Freud a susținut că pacienții ar putea obține „transcendența” asupra dorințelor reprimate care au produs simptome de comportament psihotic.

Acești trei pionieri ai gândirii moderne târzii împărtășeau o nemulțumire față de interpretările naive ale fenomenelor superficiale.

Fiecare dintre ei a privit dincolo de alegerile umane evidente pentru a expune determinanți reali, universali, dar ezoterici, care ne-au amăgit, deghizându-se în virtuți morale, filantropie capitalistă și spovedanii ale păcatului. Cel puțin, marea lor contribuție a fost aceea de a demistifica limbajul sentimental și pios. De asemenea, au dovedit că forțe puternice acționau la niveluri mai profunde ale vieții noastre decât am putea presupune în mod obișnuit.

Contribuțiile lor la gândirea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au coincis cu un sentiment general în Europa că au fost găsite noi „fundamente” îngropate sub cele moderne, detectate de Immanuel Kant (1724-1804) la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În acest sens, Freud, Nietzsche și Marx au operat o ajustare a mecanismului modernității, după aproape un secol de triumf al acesteia.

Astfel, contribuțiile lui Freud, Nietzsche și Marx la gândirea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost nu doar fundamentale pentru evoluția intelectuală a Europei, ci au creat și o nouă paradigmă în interpretarea realităților sociale și psihologice.

Acești gânditori au avut un rol crucial în formarea unei noi conștiințe critice, care a influențat profund cursul evenimentelor istorice, culturale și filosofice ale secolului al XX-lea.



Ghita Mocan

Articolul explorează în mod eficient și profund modul în care gândirea critică și demistificatoare a lui Freud, Nietzsche și Marx a remodelat înțelegerea realităților sociale, psihologice și filosofice ale secolului al XX-lea, evidențiind contribuțiile lor esențiale și impactul lor durabil asupra evoluției intelectuale europene.

Drumul spre botez

Ghiță Mocan

Tipologia convertirii

Ghiță Mocan

Căderea Constantinopolului

Ghiță Mocan

Relativismul și momentele lui

Ghiță Mocan

Johann Strauss - fiul

Ghiță Mocan

Despre buna educare

Ghiță Mocan

Video