Căderea Constantinopolului

La 29 mai 1453, armatele otomane sub conducerea sultanului Mahomed al II-lea au cucerit Constantinopolul, după un asediu de 53 de zile, punând capăt istoriei de peste 1.000 de ani a Imperiului Bizantin. Forţele otomane au fost conduse de tânărul sultan, Mahomed al II-lea, unul dintre cei mai vestiți sultani din Imperiul Otoman. Armata, alcătuită din 100.000-200.000 de soldaţi, cu 70 de tunuri de mare calibru şi 100 de vase au asaltat capitală bizantină care era apărată de 10.000 de soldaţi conduşi de împăratul Constantin al XI-lea.

În dimineaţa zilei de 29 mai, otomanii au iniţiat atacul final. Primul val de atacatori alcătuiţi din trupele asabi au ucis apărătorii oraşului. Al doilea val, alcătuit din soldaţii anatolieni, au copleşit apărarea bizantină de pe secţiunea de ziduri din nord-vestul oraşului, care era prăbuşită din cauza loviturilor de tun, chiar în locul unde cu două secole înainte, cruciaţii din 1204 pătrundeau în oraş prin acelaşi loc.

Trupele de elită de ieniceri au reuşit în cele din urmă să pătrundă în oraş. Împăratul Constantin al XI-lea a fost ucis, murind în luptă pe străzile capitalei, deşi legendele spun că acesta a fost salvat de îngeri şi ascuns sub pământ, asemeni unui erou adormit care aşteaptă să fie trezit să preia oraşul şi să-i readucă gloria de odinioară. Giovanni Giustiniani, comandantul genovez al trupelor bizantine, a fost rănit şi a evacuat oraşul.

Dar rugăciunile s-au dovedit zadarnice. Timp de 3 zile, soldaţii otomani au jefuit şi vandalizat oraşul, şi locuitorii au fost masacraţi, alţii au fost violaţi şi luaţi în sclavie.

Panica se instaurase în rândul locuitorilor, mulţi dintre ei adăpostiţi în lăcaşurile de cult căutând salvarea.

Cucerirea Constantinopolului a fost un şoc pentru Europa creştină. Din păcate, preocupate mai mult de problemele lor interne, nici Regatul Angliei, nici Regatul Franţei, nici Imperiul Romano-German nu au venit în ajutor. Papa Pius al II-lea a încercat să declanşeze o cruciadă pentru recapturarea Constantinopolului, dar fără succes.

Multe clădiri din capitală au fost transformate, unele având o soartă fericită, altele o soarta mai cruntă: Biserica Sfinţilor Apostoli a devenit mormântul sultanului Mahomed al II-lea, din Augustaion nu mai rămăseseră decât şapte fragmente din coloane în secolul XVI, pe Băile lui Zeuxippus a fost construit un Hamamı, Palatul Imperial a fost demolat, Cisterna Basilica a rămas ascunsă, iar Boukoleon a zăcut în ruine.

Hipodromul, locul de odinioară de desfăşurare a curselor grandioase de cai, a fost uitat şi a zăcut în ruine, supravieţuind doar eternul obelisc egiptean al lui Tutmes şi coloana şerpuită ciobită care comemorează bătălia de la Plateea ce au asistat la civilizaţiile în momentele lor de glorie şi declin, la bătălii şi ulterior la spectaculoasele curse de cai, stând tăcute veacuri întregi. Blachernae a rămas singurul edificiu bizantin intact, alături de monumentul Milion.

Secţiuni întregi din zidurile teodosiene ce se doreau a fi impenetrabile au fost distruse de forţă tunurilor şi au ajuns ruine, apeductul lui Valens a fost reparat, Biserica Hagia Irene a ajuns o armorerie, iar Catedrala Hagia Sofia a devenit moschee. Căderea Constantinopolului i-a inspirat pe renascentiştii italieni să studieze şi mai mult istoria Bizanţului. Mulţi savanţi şi artişti greci care au fugit din Constantinopol s-au stabilit în Italia, stimulând pasiunea şi interesul pentru cunoaşterea istoriei bizantine.

Impactul căderii Constantinopolului poate fi redus la cinci caracteristici fundamentale: (1) Sfârșitul Imperiului Bizantin: lua sfârșit un imperiu care a durat mai mult de un mileniu și a fost succesorul Imperiului Roman în est. (2) Schimbări geopolitice: cucerirea a consolidat puterea Imperiului Otoman, care a continuat să se extindă în Balcani și Europa de Est. Constantinopolul, redenumit Istanbul, a devenit noua capitală a Imperiului Otoman. (3) Impact cultural și religios: căderea orașului a fost un șoc pentru lumea creștină. A însemnat pierderea unui important centru cultural și religios.

Multe texte și savanți bizantini au migrat spre vest, contribuind la Renașterea europeană. (4) Schimbări economice: Constantinopolul a fost un nod comercial important între Europa și Asia. Cucerirea otomană a influențat rutele comerciale, contribuind la explorările europene în căutarea de noi drumuri către est. (5) Consolidarea islamului: victoria a consolidat prezența islamului în regiune și a influențat relațiile dintre lumea creștină și cea musulmană.

Lumea s-a schimbat după acest eveniment. Nimic n-a mai fost la fel. Creștinătatea europeană se va confrunta cu o provocare fără precedent, pe toate planurile.

Și, într-un anumit fel, efectele unui asemenea seism rămân vizibile până azi.


Ghita Mocan

Articolul comemorează Căderea Constantinopolului din 29 mai 1453, eveniment de mare impact pe plan european, cu reverberații mai mult sau mai puțin sesizabile până în postmodernism.

Drumul spre botez

Ghiță Mocan

Tipologia convertirii

Ghiță Mocan

Căderea Constantinopolului

Ghiță Mocan

Relativismul și momentele lui

Ghiță Mocan

Johann Strauss - fiul

Ghiță Mocan

Despre buna educare

Ghiță Mocan

Video