Credo, ergo sum

Întruparea ca asumare a finitudinii

„Situația noastră umană este situația finitudinii” – afirmă Martin Koci (n. 1987). Autorul este profesor asociat la KU Linz (Austria). Cercetările sale se concentrează asupra relațiilor dintre filosofia contemporană și teologia postmodernă. Este specializat în fenomenologia franceză, receptarea sa anglo-americană și activitatea fenomenologului ceh Jan Patočka. În prezent, urmărește un proiect privind reformularea gramaticii teologice prin conceptul de finitudine. Acesta este văzut nu doar ca o limitare a omului, ci constitutiv ființei. Suntem finiți, iar faptul acesta înseamnă chiar viața noastră, pe care am face bine s-o acceptăm ca atare.

Iar creștinismul, pornind de la Întruparea Mântuitorului, este religia care face cel mai bine față condiției decadente a omului.

Cartea din care cităm este Christianity after Christendom: Heretical Perspectives in Philosophical Theology (Bloomsbury Academic, 2023). Conform premisei mai sus enunțate, „Isus din Nazaret, la fel ca orice altă ființă umană, a fost supus finitudinii, iar faptul de a fi în relație cu Dumnezeul lui Israel nu l-a împiedicat să fie zguduit din punct de vedere existențial.” O noțiune, precum doctrina despre păcat, se impune. Dacă, într-adevăr, păcatul este mai mult decât o încălcare a unei legi morale, dacă el este – cu prioritate – neacceptarea sinelui ca atare, atunci tocmai în felul acesta Isus a fost fără păcat.

Prin acceptarea smerită a condiției umane, El înfrânge păcatul cu mult înaintea bătăliei spirituale din pustie, când a fost ispitit de diavolul. „Transgresiunea păcătoasă este aderarea la iluzia că finitudinea este un fel de imperfecțiune a ființei umane. Din punct de vedere teologic, respingerea finitudinii - o ispită mereu prezentă - este o expresie a unei imagini distorsionate a lui Dumnezeu în ființa umană. Prin urmare, teologia nu poate anula precaritatea ființei cu niciun răspuns simplu, ci trebuie să abordeze condiția umană așa cum este ea dată.”

Astfel, imnul hristologic din Filipeni 2.6-11 nu este altceva decât „schimbul” pe care Fiul l-a făcut: renunțând la slavă și asumând finitudinea. Condiția de rob luată prin întrupare înseamnă tocmai acceptarea a ceea ce este omenesc, o autolimitare în ce-L privește pe Dumnezeu, dar – din perspectivă antropologică – o integrare în orizontul mundan. Această integrare a fost dusă până la ultima ei consecință, dovedită de-a lungul deceniilor de viață fizică a lui Isus, trecută prin proba supremă a morții și confirmată prin miracolul inegalabil al învierii.

Din această cauză „Isus Hristos este modelul și exemplul paradigmatic al ființei. Altfel spus, imaginea Fiului lui Dumnezeu întrupat este instanța prin excelență a ceea ce înseamnă să trăiești imanența-finitudine de nepătruns. Hristos se luptă cu finitudinea pur și simplu ca om ca atare.”

Dacă ar fi să urmăm îndemnul mai larg al apostolului Pavel (din Filipeni 2), atunci „gândul care era în Hristos” ar trebui să ne însoțească și pe noi. Smerenia Sa exemplară ar trebui să ne fie pildă, în oricare situație existențială ne-am afla. Capacitatea Lui de a renunța, abnegația cu care și-a asumat omenitatea și felul în care ne-a iubit – toate acestea nu sunt basme, ci o revelație de o profunzime aparte. Impactul acestor evenimente și pilde n-ar trebui să ne lase indiferenți. Pentru că, așa cum continuă același Martin Koci, „grija pentru suflet este grija pentru sinele care își dă seama de finitudinea sa. Iar finitudinea vine înainte de reflecție.”


Totul ar trebui să înceapă cu o fecundă reflecție. O fertilă cădere pe gânduri, care ar fi – de fapt – o binecuvântată înălțare a spiritului. A uita de tine într-un mod pedagogic, a te preocupa cu realitățile altei lumi, a te lăsa confiscat de subiecte insolvabile rațional.

Toți avem nevoie de asemenea înălțimi ale gândului, iar acestea devin apoi sâmburii unei alte vieți.




Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Vă rugăm să păstrați un limbaj respectuos și civilizat.

Ghita Mocan

Articolul reflectă asupra Întrupării lui Isus accentuând asumarea de către El a condiției umane, așa cum este ea. Urmând gândirea filozofico-antropologică a lui Martin Koci, articolul cheamă la o cugetare profundă și benefică în sfera spiritualității.

Drumul spre botez

Ghiță Mocan

Tipologia convertirii

Ghiță Mocan

Căderea Constantinopolului

Ghiță Mocan

Relativismul și momentele lui

Ghiță Mocan

Johann Strauss - fiul

Ghiță Mocan

Despre buna educare

Ghiță Mocan

Predica

Podcast