Chemarea (evanghelicilor) la teologie

„Evanghelicii trebuie să fie familiarizați cu principalii gânditori teologici ai timpului. Nu ne putem lăuda propria perspectivă dacă ne arătăm complet ignoranți față de poziția altora. Într-un anumit sens, trebuie să ne câștigăm dreptul de a nu fi de acord, iar o parte din acest câștig constă în înțelegerea și evaluarea corectă a poziției celorlalți. O acuzație pe care evanghelicii au adus-o adesea celorlalți este aceea că au prezentat critici ale poziției conservatoare, adesea bazate pe materiale de mâna a doua și reflectând o abordare părtinitoare și o caricatură a ceea ce este punctul de vedere evanghelic. Nu ne putem permite să imităm acest tip de gândire. Din moment ce dorim să fim tratați corect, suntem datori față de noi înșine și față de ceilalți să îi tratăm în mod corect.

Acest lucru implică o înțelegere adecvată a punctelor de vedere ale adversarilor, a declarațiilor și obiectivelor lor...

Evanghelicul trebuie să învețe multe lecții importante, chiar și de la cei cu care nu este de acord. Aceștia au reușit adesea să se facă auziți într-un mod mai eficient decât noi. Ei s-au raportat uneori la probleme și aspirații adesea neglijate în cercurile evanghelice. Astfel, chiar și în locurile în care fidelitatea față de mesajul biblic ne cere să nu fim de acord, putem extrage informații valoroase despre spiritul epocii noastre. În plus, nu ar trebui să ne gândim că, deoarece anumite poziții sunt supuse criticii, ele nu conțin niciun element de adevăr.

În cele mai multe cazuri, punctele de vedere care se bucură de o largă susținere încorporează elemente substanțiale de adevăr. Trebuie să rămânem mereu receptivi la învățătură și să fim pregătiți să găsim perspective valoroase, chiar și în locuri în care la început nu am fi fost înclinați să căutăm învățătură. Prin lărgirea orizontului, am putea fi într-o poziție mai bună pentru a ne înțelege propria credință și pentru a o recomanda altora.”

Aceste precizări de bun simț au fost făcute în 1976, de unul dintre cei mai reputați teologi evanghelici americani: Roger Nicole (în prefața volumului Tensions in Contemporary Theology). Mi se par binevenite inclusiv acum! Trăim vremuri complicate, în care mișcarea evanghelică riscă un autism periculos. Retragerea în propria tradiție, radicalizarea și iluzia că deținem adevărul absolut fac ravagii. Virulența cu care pseudo-teologii contemporani își argumentează ideile, la care se adaugă reducționismul flagrant al analizei, nu fac decât să ne arunce în afara dezbaterii serioase. Nu ne putem așeza la masă cu ceilalți înainte de-a face un minim efort de cunoaștere a tradițiilor lor.

Prea credem că istoria a stat în loc și ne-a așteptat pe noi. În felul acesta, fără să ne dăm seama, rămânem suspendați într-o istorie pe care nici n-o cunoaștem, nici n-o valorizăm. Creștinismul a ajuns până la noi în moduri uneori (radical) diferite de felul în care-l practicăm acum. A înțelege contextul și subtilitățile acestor abordări este imperios necesar.

Universalism: Will Everyone Be Saved? - Roger Nicole / Sursa: Christianity Today

Ba mai mult, este și un prilej de smerită cugetare. Apelul la scrierile medievale și antice în materie de creștinism este un exercițiu obligatoriu pentru cine vrea să înțeleagă mișcarea creștină în caracterul ei milenar. Fără această perspectivă, orizontul se îngustează primejdios, înțelegerea devine părtinitoare, iar practica sărăcăcioasă până la ridicol.

Suntem înconjurați cu un mare nor de martori, pe care trebuie să-i frecventăm, să-i cunoaștem, să-i studiem. Întoarcerea la teologie înseamnă de fapt ceva viu, dinamic. Înseamnă să-ți permiți marile întâlniri, cu numele care contează și cu ideile care au făcut istorie.

Doar integrându-ne în această simfonie teologică vom putea și noi să rostim ceva frumos, viabil și ziditor.