Tamar, Rahav, Rut, Bat-Șeba
Primele 17 versete din Evanghelia după Matei se ocupă de genealogia lui Isus. Deși la prima lectură nu vezi decât o înșiruire (evreiască) de nume, la o privire mai atentă găsești mult mai mult. Este vorba de o simetrie impecabilă, o proporționalitate a numelor. De trei ori câte paisprezece (3x14) neamuri/generații, de fapt cele mai importante dintre acestea. Nu este un arbore genealogic complet, ci mai degrabă reprezentativ. Și mai este ceva: la evrei literele aveau (toate) o valoare numerică (ceea ce s-ar numii știința gematriei).

The Passion of the Christ (2004) / Sursa: Projected Figures
Ei bine, suma numerică a numelui lui D-A-V-I-D este... 14.
Este posibil, așadar, să avem inclusiv acest subînțeles ascuns, iar evreii – destinatarii primari ai lui Matei – nu se poate să nu fi sesizat simetria. Dacă mai adăugăm și prezențele feminine din genealogie – la care vom reveni, atunci subiectul devine mult mai interesant. Un posibil survol ar fi:
1. Avraam este tatăl lui… David (vers. 2-6a): secțiune numită predavidică, care face legătura între patriarhi și primul împărat autentic al lui Israel. David este văzut ca primul rege legitim al lui Israel. Asocierea lui Isus cu David va fi dată și locația nașterii – Betleem – , dar și de ideea de regalitate supremă. Matei include și pe cele patru femei de origine neevreiască: Tamar, Rahav, Rut și Bat-Șeba. Ceea ce le leagă este neapartenența la poporul sfânt. Cei mai mulți comentatori văd aici un argument în favoarea universalității lucrării mesianice. Deși a venit pentru oile pierdute ale casei lui Israel, activitatea Sa transcende acest spațiu. Apoi, moartea și învierea Sa sunt pentru întreaga omenire, indiferent de etnie. Această prezență, deopotrivă feminină și neevreiască, este foarte importantă și plină de semnificație.
2. David… strămutat în Babilon (vers. 6.b-11): secțiune ce acoperă perioada monarhică și este de fapt genealogia Casei Regale a lui David. După cum se poate observa, sunt amintiți regii din Iuda. Această filieră explosiv iudaică, lasă afară Regatul de Nord (cunoscut drept „Israel”). Putem vedea (și aici) o atitudine canonică față de partea nordică a țării, cea care s-a desprins și a apostaziat prima... dacă putem spune așa. Nici măcar ducerea în robie a nordului (în Asiria, anul 722) nu este pomenită (deși a avut loc înaintea robiei babiloniene – 586). Această listă corespunde cărților istorice ale Vechiului Testament, dar nu urmează întrutotul rigorile istoriografice. Astfel, avem aici o listă mai degrabă ideologică (populară), decât una cronologică în sensul strict al cuvântului.
3. De la strămutarea în Babilon… la Hristos (vers. 12-16): unde avem o enumerare a urmașilor lui Zorobabel. Personaj proeminent din timpul deportărilor, i se dă o atenție specială în genealogia lui Isus. Din nou 14 generații care aveau să facă legătura între exil și Întrupare. Din nou lista este una simbolică (ideologică), deoarece nu rezolvă în mod nominal problema intertestamentară. Scopul lui Matei a fost să ofere un fir roșu al istoriei iudaice, pentru a-L ancora pe Isus în spița avraamică. În această listă se adaugă cea de-a cincea femeie din genealogie: Maria, mama Domnului. Este interesant că Iosif e prezentat aici drept soțul Mariei, un fapt cel puțin curios potrivit culturii partriarhale a epocii. Detaliul are o logică doar din perspectiva nașterii miraculoase a lui Hristos.
Spre deosebire de genealogia lui Luca, cea a lui matei urmează linia Mariei (a lui Luca urmează linia lui Iosif).
Precum în căsătoriile de tip levirat, cele două genealogii sunt complementare: cea mateiană postulează statutul biologic, cea lucanică pe cel legal. Două elemente importante și citite în cheie profund teologică, nu fac decât să încadreze istoriografic venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu.

The Passion of the Christ (2004) / Sursa: Projected Figures
În sfârșit, vă ofer câteva citate semnificative privitoare la cele patru femei care asigură partea exotică a genealogiei lui Isus. Alături de referințele biblice pe care vă las să le descoperiți singuri, iată cum teologi și scriitori din toate timpurile și-au pus condeiul la bătaie:
TAMAR
- Prin curajul său, Tamar a devenit un instrument al providenței divine. Chiar și printr-un act controversat, ea a demonstrat cum Dumnezeu poate lucra prin situații imperfecte pentru a-Și împlini planul. (Jean Calvin)
- Tamar ne învață că dreptatea nu trebuie neglijată, chiar și atunci când circumstanțele cer măsuri extraordinare. A luptat pentru ceea ce era de drept al ei, iar Dumnezeu i-a binecuvântat curajul. (Matthew Henry)
- Tamar este un exemplu al femeii marginalizate, care își asumă riscuri pentru a-și proteja drepturile. Ea devine un simbol al integrării în planul lui Dumnezeu. (Victor Hamilton)
- Tamar reprezintă toate victimele care sunt reduse la tăcere și marginalizate. Povestea ei scoate în evidență nu doar răul comis de Amnon, ci și eșecul sistemului – tăcerea și lașitatea lui David. (Walter Brueggemann)
- Tamar este o voce a celor oprimați. Povestea ei denunță abuzul de putere și patriarhatul care perpetuează nedreptatea. În ea vedem imaginea unei victime nevinovate care suferă, dar ale cărei lacrimi strigă după dreptate. (Phyllis Trible)
- Durerea lui Tamar este un simbol al unei lumi căzute, unde păcatul aduce suferință și dezordine. Narațiunea ei atrage atenția asupra responsabilității colective de a-i proteja pe cei vulnerabili. (Elen van Wolde)
RAHAV
- Rahav este o figură a Bisericii, deoarece ea i-a primit pe israeliți cu credință și i-a salvat. Tot astfel, Biserica primește pe păcătoși, care sunt transformați prin har. (Toma din Aquino)
- Rahav ne învață că adevărata credință cere curaj. Ea nu a fost doar o martoră tăcută, ci a acționat decisiv pentru a ajuta poporul lui Dumnezeu, riscându-și propria viață. (Dietrich Bonhoeffer)
- Rahav este imaginea umană a pocăinței și a harului. În ea vedem nu doar o femeie care a crezut, ci una care a schimbat destinul multor generații. (Victor Hugo)
- Povestea lui Rahav ne reamintește că nimeni nu este exclus de la mila divină. Ea a văzut ce alții au refuzat să vadă: măreția unui Dumnezeu care schimbă inimile. (Elie Weisel)
RUT
- Povestea lui Rut este o dovadă a providenței divine, care lucrează prin deciziile aparent obișnuite ale vieții, pentru a-Și aduce planurile la îndeplinire. (Matthew Henry)
- Rut este imaginea liniștită a iubirii, o femeie care trece prin suferință cu răbdare și care, în final, găsește o recompensă binecuvântată. (Victor Hugo)
- Rut ne învață ce înseamnă să ai o credință care merge dincolo de înțelegerea noastră. (Elisabeth Elliot)
- Rut este o străină care devine parte din familia lui Dumnezeu. Povestea ei arată cum harul divin transcende barierele culturale. (John Piper)
BAT-ȘEBA
- Bat-Șeba este un exemplu al modului în care slăbiciunile umane pot deveni instrumente ale harului divin. Deși povestea începe cu păcat, ea se încheie cu răscumpărare prin Solomon. (Ioan Gură de Aur)
- Bat-Șeba, deși implicată în păcat, a fost folosită de Dumnezeu în planul Său. Relația sa cu David demonstrează atât consecințele păcatului, cât și puterea pocăinței. (Toma din Aquino)
- Povestea lui Bat-Șeba evidențiază dinamica puterii regale și vulnerabilitatea femeilor în fața autorității patriarhale. Totuși, ea este mai mult decât o victimă; prin fiul său Solomon, ea devine o figură centrală în povestea regalității lui Israel. (Walter Brueggemann)
- Bat-Șeba simbolizează femeile care sunt reduse la tăcere într-un sistem patriarhal. Povestea ei nu este doar despre păcatul lui David, ci și despre tăcerea și suferința unei femei care a fost tratată ca un obiect al dorinței. (Phyllis Trible)
- Bat-Șeba este imaginea unei tragedii tăcute. Prin ea vedem cum slăbiciunile regilor și ambițiile omenești se întrepătrund cu planurile divine. (Victor Hugo)
- Bat-Șeba este o reflectare a frumuseții ispititoare, dar și a harului care transcende greșelile umane. (John Milton)
Comentarii