Piergiorgio Odifreddi și Joseph Ratzinger

Cine sunt cei doi și ce-i aduce împreună? Sau, mai bine zis, cine e primul (dacă pe al doilea îl știm, cât de cât)? Ei bine, Piergiorgio Odifreddi (n. 1950) este matematician și logician italian de frunte. Pe lângă meritele sale academice, Odifreddi scrie cărţi de popularizare a ştiinţei şi eseuri (a se vedea în acest sens volumul tradus și în românește: Dumnezeul logicii). A studiat în Italia, Statele Unite şi Uniunea Sovietică şi a predat logica la Universitatea din Torino; a fost visiting professor la Universitatea Cornell şi la Universitatea Columbia, precum şi la universităţi din Australia, China şi Argentina.

A publicat circa treizeci de articole şi o carte în două volume, Classical Recursion Theory (1989, 1999), privitoare la teoria calculabilităţii, principalul său domeniu de cercetare. Colaborează cu Le Scienze şi a semnat articole în publicaţii precum La Repubblica, La Stampa şi L’Espresso. În 1998 a primit Premiul Galileo, decernat de Uniunea Matematică Italiană, iar în 2002, Premiul Peano decernat de Mathesis, Societatea Italiană de Ştiinţe Matematice şi Fizice.

Joseph Ratzinger (1927-2022) a fost teolog catolic important (participant la Conciliul Vatican II, ajuns mai târziu cardinal al Congregației pentru Doctrină și Credință) și, între 2005-2013, a fost papă, sub titlul Benedict al XVI-lea. În timpul pontificatului a publicat mai multe cărți, una dintre ele fiind un fel de pledoarie pentru creștinism într-o lume seculară, fragmentată și tulburată, cum e cea în care trăim.

Lucrarea a fost, evident, studiată și îndrăgită nu doar de catolici, însă a căzut și-n mâinile unor cititori diferiți.

Dintre aceștia din urmă s-a remarcat Piergiorgio Odifreddi, matematicianul care i-a scris papei. Înainte de această corespondență, el a publicat o replică atee la cartea papei de popularizare a credinței. Iată cuvintele lui Odifreddi, din scrisoarea deschisă Caro Papa, ti scrivo (2011): „După ce am citit cartea Introducere în creștinism, am rămas impresionat și am scris un comentariu sub forma unei scrisori deschise...”.

De aici începe corespondența profesorului care crește progresiv și abordează un arc tematic atât de diferit încât devine aproape bulimic: în afară de Hristos, apar în scenă credința, istoria, moartea, rațiunea, infernul, monoteismul, pandemia și multe altele, chiar și un fel de autobiografie.

Joseph Ratzinger are momente de retragere temporară din dialog, dovadă și scrisoarea redactată în 11 septembrie 2018, unde el mărturisește: „Din păcate, starea mea de sănătate se deteriorează, astfel încât nu știu dacă voi fi în măsură să port încă o dată o conversație cu dumneavoastră.”

Relația epistolară dintre cei doi continuă totuși, de-a lungul mai multor ani, inclusiv după ce Joseph Ratzinger se retrăsese din scaunul papal. Odifreddi a publicat deja (în 2013) un prim volum (este vorba de lucrarea: Dragă papă teolog, dragă matematician ateu). Deja publicul luase cunoștință de caracterul deschis al legăturii dintre cei doi, de respectul pe care și-l poartă reciproc, deși ambii rămân pe pozițiile inițial afirmate.

Notabil e că avem, în sfârșit, și în românește această corespondență:Pe drum în căutarea Adevărului. Scrisori şi convorbiri cu Benedict al XVI-lea (Sapientia, Iași, 2024), semnată de Piergiorgio Odifreddi. Cardinalul Gianfranco Ravasi, care scrie prefața, ne spune: „Dipticul – compus din tabloul narativ al vizitelor şi din tabloul epistolar – va arăta cititorului multe alte componente revelatoare ale celor două personalităţi, chiar dacă, în mod evident, predomină cea a lui Odifreddi.

Este surprinzător numărul mare al autorilor citaţi, un grup atât de eterogen încât ar putea părea chiar dezordonat: de la Pseudo-Dionisie la Dostoevski, de la Hildegard von Bingen la Küng, de la Guardini la Sartre, de la Thomas Mann la Amartya Sen, de la Jan Assmann la Coetzee şi aşa mai departe.

Se poate observa şi fascinaţia profesorului faţă de orizontul cultural-religios indian.” Apoi, Ravasi continuă: „Este de necontestat dorinţa neobosită a omului de ştiinţă de a dialoga şi de a se interesa cu privire la religie, şi mai ales cu privire la creştinism. Dacă îmi este permis, el întruchipează în această postură celebrul motto din poezia 85 a lui Catullus, odi et amo, care a devenit my love and hate din sonetul 35,12 al lui Shakespeare, şi înţeles în sensul nobil al dialecticii intelectuale.”

Însă, probabil, cea mai bună încheiere este un fragment dintr-o scrisoare datată 15 decembrie 2017, unde Papa Benedict al XVI-lea scria, plin de candoare: „Drumul vieţii dumneavoastră, prin comparaţie, pare în schimb un du-te-vino de la o divinitate la alta, ca să zic aşa, astfel încât să lăsaţi la o parte pe însuşi Dumnezeu ca pe o fantasmă ireală, deoarece, evident, dumneavoastră eraţi convins că Dumnezeu este pentru om un obstacol în calea libertăţii şi a unei vieţi frumoase.

Citind textul dumneavoastră, am avut impresia că, dacă această fugă de un Dumnezeu înspăimântător, pe de o parte, v-a eliberat de anumite imagini ale lui Dumnezeu, pe de altă parte, pe nesimţite, lumina Dumnezeului adevărat pătrunde încetul cu încetul în drumul dumneavoastră.”