Credo, ergo sum

Sensibilitățile adolescenților

Adolescenți scăpați de sub control. Redobândirea autorității și a iubirii pierdute, așa să numește cartea semnată de Scott P. Sells (Humanitas, București, 2020). Scris cu inteligență și empatie, volumul e un veritabil instrument pentru părinții.

Perioadă extrem de delicată, un fel de naștere-întru-identitate, adolescența rămâne una dintre marile provocări pentru ambele părți. Impactul educațional scade vertiginos, iar singura speranță rămâne așteptarea vremurilor mai bune. Dar se mai poate, totuși, face ceva: părinții pot fi „gardieni” discreți ai siguranței adolescenților, mereu predispuși la excese.

Scott P. Sells sugerează opt sensibilități specifice copiilor noștri, mai ales în această perioadă.

Acestea sunt:

1. CLIȘEELE: detestă discursul moralizator care începe, de obicei, cu clișee de tipul: „Când eram eu de vârsta ta...” sau „Atâta timp cât locuiești sub acoperișul meu...”;

2. REPROȘURILE: în loc să-i spui „Du gunoiul afară”, tendința este să-i spui: „De săptămâni întregi n-ai dus gunoiul afară. De câte ori trebuie să îți spun să fi mai responsabil?...;

3. ETICHETATUL: se simte profund lezat de etichete negative și repetate la infinit în ceea ce-l privește;

4. PROFEȚITUL: discursul care induce ideea de fatalitate, în sensul că n-are să poată face școala respectivă, să se angajeze, să rămână un om moral etc.;

5. IMPUNEREA: se referă la situația clasică în care părintele impune adolescentului să-și schimbe starea dintr-una negativă și tristă, într-una pozitivă și entuziastă. Adolescentul cred (iluzoriu, desigur) că trăirile lui sunt unice și semnificative, nedorind (uneori neputând) să le schimbe „la minut”;

6. MINIMALIZAREA: cu referire la trăirile sau conflictele interioare ale adolescentului pe care părintele are tendința să le abordeze superficial și fără a acorda semnificație;

7. INTRANSIGENȚA: se referă la tendința părintelui de a nu accepta nici măcar acele situații (de obicei elemente vestimentare sau de tunsură), care au un rol de experiment și nu unul definitiv. Această intransigență totală poate duce la ruperea relațiilor și la pierderea întregului război educațional;

8. NEGATIVISMUL: obiceiul de a sublinia în cea mai mare parte defectele adolescentului, astfel încât majoritatea conversațiilor să stea sub o notă evident negativă;

Care vi se pare mai „valabil”? Sau toate? Probabil că... toate. Desigur că depinde de la caz la caz și de la împrejurare la împrejurare. Și totuși, e bine să știm ce-i irită cel mai mult, butoanele pe care să nu apăsăm prea mult (sau niciodată). Asta nu înseamnă să ne umilim, să-i lăsăm să treacă dincolo de limită.

Dar nici să ne încrâncenăm inutil, să purtăm războaie gratuite. „Atunci când părintele se declară învins, adolescentul capătă și mai multă putere, pentru că își dă seama că te-a învins nu numai pe tine, ci și pe așa-zisul specialist de înaltă clasă.”

În strategia educațională, potrivit autorului, trebuie să încercăm să abordăm numai una sau două probleme deodată. De asemenea, să transformăm problemele în reguli concrete și să definim consecința încălcării unei reguli. În cele din urmă, includerea părerilor și experienței adolescentului este și ea parte din proces.

Ca un epilog reușit, consecvența părintelui, dar și aprecierea binelui pe care-l face adolescentul, face ca totul să funcționeze. aprecierea binelui pe care-l face adolescentul, face ca totul să funcționeze.

Desigur că lectura nu e totul. Întâmpinăm în educația copiilor detalii nescrise nicăieri. Și totuși, e important să luăm act, să citim opinia specialiștilor. Fiecare categorie de vârstă își are specialiștii ei, deci ar trebui să luăm seama

O parte din greșelile pe care le facem sunt rodul ignoranței, fapt dureros în multe feluri. Și, să recunoaștem, unele lucruri pe care le descoperim prin lectură le știam deja, doar că nu eram capabili să le definim și să le punem în ordine.

Prin urmare, iată cât de complexă este nevoia noastră de informare!



Ghita Mocan

Articolul enumeră principalele cauze ale irascibilității adolescenților, așa cum au fost sugerate de Scott P. Sells. Perioadă extrem de delicată, adolescența rămâne probabil cea mai mare provocare a actului educațional, pentru părinți și nu numai.

Drumul spre botez

Ghiță Mocan

Tipologia convertirii

Ghiță Mocan

Căderea Constantinopolului

Ghiță Mocan

Relativismul și momentele lui

Ghiță Mocan

Johann Strauss - fiul

Ghiță Mocan

Despre buna educare

Ghiță Mocan

Video