Paleocreștinismul și provocările lui
Cum arăta mediul – iudaic și non-iudaic – al creștinismului? Dar lumea dinainte cu – să zicem – un secol? În ce măsură noua religie vine ca o împlinire în raport cu cele vechi sau, altfel spus, în ce măsură creștinismul reprezintă o noutate în sensul absolut? Iată întrebări la care răspunde cu o nobilă prețiozitate istoricul Robert Knapp (1946-2023). Într-o lucrare publicată în 2018, care a apărut în limba română sub titlul Zorii creștinismului: oamenii și zeii în vremea magiei și miracolelor (Humanitas, București, 2024), acesta ne invită la o reîncadrare a mișcării lui Isus în pestrița lume antică.
Robert C. Knapp / Sursa: Universitatea California, Berkeley
Demersul nu e simplu. „Cercetarea istoriei antice este o mare provocare. Ea depinde de sursele fragmentare care s-au păstrat. Însă izvoarele nu oferă niciodată atât de multe informații pe cât ne-am dori noi. Acestea sunt rareori concordante una cu cealaltă. Fiecare are propriul punct de vedere, adică un anumit criteriu după care este făcută selecția și aranjarea faptelor într-o narațiune. A alcătui o imagine coerentă din aceste fragmente poate fi frustrant sau chiar exasperant. Izvoarele alcătuiesc un bufet suedez uriaș...”.
Istoricul trebuie să se mulțumească în cele din urmă cu această situație perenă de provizorat. La rândul lui, teologul trebuie să procedeze în consecință, încercând să ofere o perspectivă cât mai coerentă sub aspect dogmatic. Însă, a admite puținătatea (și varietatea) surselor este deja un pas înainte, spre adevăr. Într-un fel, tocmai această carență obiectivă ne ține smeriți și îndatoritori.
Pentru cine intră în detalii, orice atitudine ultimativă este fundamental exclusă, atâta vreme cât puzzle-ul rămâne mereu incomplet.
Și totuși, prin această lucrare, autorul s-a întors la „lumea minții” romanilor obișnuiți, dar dintr-o perspectivă diferită. Aici, el s-a concentrat pe modul în care comunitățile evreiești și politeiste interacționau cu divinul și pe modul în care aceste mentalități și practici au influențat sau nu eventuala apariție a creștinismului. Încă o dată, cartea sa foarte ușor de citit și minunat ilustrată se concentrează pe sursele primare, din secolul I î.Hr. până la sfârșitul secolului I d.Hr.
Autorul ilustrează cu măiestrie terenul comun împărtășit de toate comunitățile menționate (el folosește în mod intenționat „politeist” peste tot), populate de multiple zeități, divinități, demoni și pline de o varietate de practici divinatorii comune, inclusiv taumaturgie, vrăjitorie și miracole. Ca urmare, Robert evidențiază în detalii vii de ce creștinismul făcea foarte mult parte din obișnuit, mult mai mult decât ar fi presupus unii dintre cititorii săi.
Lumea în care creștinismul s-a născut și s-a dezvoltat era una profund religioasă. Era un peisaj radical diferit de ceea ce avem astăzi, în urma prefacerilor ideologice moderne. „În perioada antică oamenii trăiau într-o lume în care era acceptată existența zeilor. Cei din tradiția evreiască, dar și politeiștii foloseau acești zei pentru a-și face viața mai ușoară. Orice schimbare în relația cu zeii era problematică și era considerată periculoasă.
Cu toate acestea, pe parcursul secolului I d.Hr. o nouă idee a apărut, s-a răspândit și a ajuns să predomine în lumea occidentală. Cum și de ce au făcut oamenii o astfel de schimbare? Explicația constă în felul în care înțelegeau oamenii acelui timp supranaturalul și în experiențele comune ale monoteismului și politeismului.”
Or, pentru o asemenea înțelegere, avem nevoie de o analiză pertinentă. Cartea abundă de detalii tehnice, dar – vă asigur – se citește ușor. Savantul se ia în serios, dar e totuși atent la publicul spre care se îndreaptă. Recunosc, pe alocuri, se simte nevoia unei informări suplimentare, dar în rest totul merge strună.
Câștigul unei asemenea lecturi este o contextualizare avizată asupra creștinismului primar, acea perioadă inocentă spre care toți ne îndreptăm, fiecare dinspre propria confesiune.
Comentarii