2 februarie: Întâmpinarea Domnului

40 de zile de la naștere. Dacă le numărăm din 25 decembrie, atunci avem data de 2 februarie. După ce Biserica a stabilit ziua prăznuirii Nașterii Domnului, celelalte sărbători ale nativității își urmează cursul în mod logic. La 1 ianuarie avem Tăierea Împrejur a Domnului (la 8 zile după naștere), episod menționat sumar în Luca 2.21. Apoi, la împlinirea sorocului de 40 de zile, avem Întâmpinarea Domnului, episod descris mult mai pe larg în Luca 2.22-40.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători creștine. Noi avem slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de episcopii Metodie din Patara (m. 312), Chiril al Ierusalimului (m. 360), Grigorie Teologul (m. 389), Amfilohie din Iconium (m. 394), Grigorie de Nyssa (m. 400) şi Ioan Gură de Aur (m. 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită totuși cu fast decât din sec. al VI-lea.

Ilustrație a scenei „Întâmpinarea Domnului”, reprezentând momentul în care Pruncul Isus este adus la Templu și întâmpinat de Simeon și Ana / Sursa: Credo ergo sum

Prezentarea Pruncului – de către părinții Săi – produce la Templu o bucurie unică.

Două personaje sunt prezente acolo, un bărbat și o femeie, peste timpul a trecut necruțător, dar a căror inimi erau înflăcărate de așteptarea lui Mesia. După cum știm, primul intră în scenă Simeon. Om sfânt, temător de Dumnezeu și plin de Duhul, bătrânul din Ierusalim confirmă – pentru a câta oară – că senectutea este vârsta marilor înțelegeri. Lucrezi o viață pentru duhovnicia de la urmă. Construiești un întreg edificiu al sufletului pentru a ajunge – de obicei mai târziu decât crezi – la o trăire intensă și la o atingere cu adevărat profetică. Alături de Simeon, Ana – văduva de 84 de ani – Îl laudă și ea pe Dumnezeu care, iată, cercetează pe poporul Său.

Imnul lui Simeon – Nunc Dimittis - este un imn de bucurie, dar și un oftat de eliberare. Acesta are trei părți: (a) Dezlegarea lui Simeon, ca recompensă pentru așteptarea sa și ca efect al nașterii Mântuitorului; (b) Lumina va fi revelată neamurilor păgâne; (c) Mântuitorul născut va spori slava lui Israel. Profeție adresată Mariei, ea are două părți: (a) Prima parte e despre Isus, Cel care va lumina toate popoarele; (b) A doua parte e despre Maria, a cărei inimă va fi mereu frântă sub povara acestei însărcinări.

Pruncul își află loc, așadar, în brațele lui Simeon. O profeție se rostește, dar și o emoție unică se trăiește. Ierusalimul își vedea în continuare de-ale lui, Templul continua în aceeași nepăsare. Dar aici, într-un colț al istoriei nepăsătoare, Fiul lui Dumnezeu primea cele cuvenite. Noțiuni ca „mântuire” și „mângâiere” apar recurent în imnul din Luca, acestea fiind legate invariabil de mesianitatea lui Isus. O scenă absolut încântătoare și plină de învățătminte.

Ilustrație a scenei „Întâmpinarea Domnului”, reprezentând momentul în care Pruncul Isus este adus la Templu și întâmpinat de Simeon și Ana / Sursa: Credo ergo sum

„În această juxtapunere a pruncului și a bătrânului – susține Joseph Ratzinger -, Biserica a văzut reprezentată întâlnirea dintre apusa lume păgână și noul început în Hristos, dintre timpul veștejit al vechiului Legământ și timpul nou al Bisericii tuturor popoarelor. Ceea ce este exprimat aici semnifică mai mult decât eterna ciclicitate a morții și a devenirii; mai mult decât consolarea că trecerea unei generații este întotdeauna urmată de una nouă, cu idei și speranțe noi. Dacă ar fi așa, atunci acest prunc nu ar fi reprezentat vreo speranță pentru Simeon, ci doar pentru el însuși. Dar pruncul reprezintă mai mult, El este speranța tuturor, deoarece El este speranța care transcende moartea.”

Încheiem cu un fragment din Acatistul Întâmpinării Domnului, un text de mare subtilitate teologică: „Văzând bătrânul Simeon în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om, purtat în chip de Prunc, s-a umplut de nespusă bucurie și, uitându-se pe sine, a grăit cu bucurie: Te doresc pe Tine, Dumnezeul părinților și Doamne al milei, la Tine privesc, Cel ce cuprinzi toate cu Cuvântul Tău, pe Tine Te întâmpin, Cel ce stăpânești viața și moartea, pe Tine Te aștept, Cel ce unești cerul și pământul.”