Credo, ergo sum

Orașul și satul

„Lumea citadină și cea rurală au dinamici proprii, ritmuri diferite, iar la scara mai mare a istoriei faptul acesta se vede și mai bine dacă privim la felul în care creștinismul a fost primit în cele două medii. Destinul inițial al creștinismului este acela de religie citadină. Mântuitorul vorbește în cetăți, iar Apostolii vestesc Evanghelia în marile centre urbane. Este suficientă o trecere în revistă a destinatarilor scrisorilor pauline pentru a avea în față o panoramă a cetăților cu greutate politică în lumea antică.

Ideile sunt trimise să circule și o fac cu viteză în orașe. În rândul intelectualilor își găsește creștinismul primii apologeți, începe marea aventură a reflecției creștine, care niciodată nu se încheie. Evanghelia se întâlnește la scară mare cu întreaga cultură greacă și latină, iar din această simbioză se naște gândirea europeană (fără să se limiteze la asta). În timpul acesta zonele rurale sunt, în bună măsură, reticente la noutatea scandaloasă a propovăduirii apostolice. Satele au o anumită lentoare, schimbările se produc anevoie. O mărturie lingvistică a refuzului inițial al creștinismului în zonele rurale este cuvântul „păgân”.

Provenit din latinescul paganus, terme care inițial desemna un țăran, locuitor al unui sat, a ajuns în tip la semnificația pe care o cunoaștem astăzi: necreștin.

Rezistența inițială la schimbare persistă pe mai departe în sate (acolo unde ele mai există). Mai mult decât atât, rezistența aceasta nu a cedat nicio clipă în istorie e suficientă o lectură rapidă a unor texte etnografice pentru a vedea că satele nu au fost niciodată încreștinate pe deplin. Rezervorul adânc al vechilor mitologii nu a fost niciodată golit cu totul. Pe deasupra lui s-a întins ca o pojghiță, de grosimi variate, creștinismul.

Cele două dinamici distincte, cea rurală și cea urbană, au rămas neschimbate în istorie. Orașele aleargă după nou și sunt receptive la schimbare; sunt heteroclite, alerte și fără tradiții puternice. Satele în schimb își apără cu încăpățânare rânduiala, noul este privit cu suspiciune, iar modificările de orice fel implică un risc pe care nimeni nu este cu adevărat dispus să îl asume.”

Polarizarea oraș-sat este descrisă – cu măiestrie, să recunoaștem – de Paul Siladi, universitar, profesor și om de radio în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. În cartea sa, Eroismul cotidian – eseuri despre viața creștină (Renașterea, Cluj-Napoca, 2021), autorul surprinde marile provocări ale creștinismului ortodox și nu numai. Lucrare de mică întindere, ea reușește să ne ofere o sinteză excelentă și să ne pună pe gânduri.

Remarcabilă este pentru noi, acum, această noțiune de încreștinare parțială a mediului rural. Această rezistență inconștientă de cele mai multe ori pe care locuitorii de la sate, înrădăcinați în pământurile și tradițiile lor, au vădit-o fără echivoc de-a lungul veacurilor. Pricină de poticnire pentru mulți creștini (orășeni) și, mai ales, evanghelici, această simbioză este greu acceptabilă. Și totuși, ea face parte din mișcarea atât de variată și tainică a creștinismului milenar.

Deși satul (mai ales cel românesc), „niciodată încreștinat total”, ne apare ca „depozitarul ultim al creștinismului”, față în față cu orașele mereu „grăbite, lipsite de statornicie și fascinate de felurite promisiuni ideologice, atrase de mirajul progresului.”

În cele din urmă, ce confirmă toate aceste realități? Ce spun ele despre creștinism văzut dintr-o perspectivă holistică și istorică? Paul Siladi crede că aici, o dată în plus, „este confirmată inadecvarea Bisericii la lume, statutul ei girovag, rătăcitor asemenea Fiului Omului...”. Aflată mereu în căutarea cetății veșnice, Biserica „nu se poate îmburghezi fără să își trădeze chemarea.

Tocmai pentru că nu este acasă cu adevărat nicăieri, ea poate fi prezentă în mediile cele mai diferite, în spații contradictorii, în cetățile grăbite și în satele în care niciodată nu se schimbă nimic. Biserica lui Hristos se adresează tuturor.” Înaintea acestei taine a lui Hristos, lucrată în/prin Biserica Sa, ne înclinăm cu reverență.

În ce ne privește, să ne străduim pentru o viață duhovnicească vie și pilduitoare. Mereu și... oriunde!



Ghita Mocan

Articolul pune în oglindă cele două spații demografice mereu în opoziție: orașul și satul. Creștinismul a fost întotdeauna mai adecvat în primul și întotdeauna inoportun în al doilea. Idee susținută cu acribie de Paul Siladi în cartea citată, ea continuă să ne pună pe gânduri și să ne determine la analize suplimentare.

Drumul spre botez

Ghiță Mocan

Tipologia convertirii

Ghiță Mocan

Căderea Constantinopolului

Ghiță Mocan

Relativismul și momentele lui

Ghiță Mocan

Johann Strauss - fiul

Ghiță Mocan

Despre buna educare

Ghiță Mocan

Video