Exercițiu de neuitare: John Wycliffe
La 31 decembrie 1384 se stingea, după o îndelungată activitate academică și pastorală, John Wycliffe. A fost un teolog englez, filosof, reformator bisericesc și promotor al primei traduceri complete a Bibliei în limba engleză. De asemenea, a fost unul dintre precursorii Reformei protestante. A cerut cu insistență Bisericii să renunțe la posesiunile sale lumești, iar în 1378 inițiat un atac sistematic asupra credințelor și practicilor Bisericii.

John Wycliffe, teolog și promotor al traducerii Bibliei în limba engleză, într-o ilustrație clasică. / Sursa: Pixabay
Wycliffe s-a născut în North Riding of Yorkshire (cca. 1330), primindu-și educația formală la Universitatea din Oxford. A devenit maestru regent în arte la Balliol în 1360 și a fost numit maestru al colegiului, dar a demisionat în 1361 pentru a deveni vicar de Fillingham. În 1363 și 1368 a primit permisiunea episcopului de Lincoln de a pleca din Fillingham pentru a studia la Oxford, deși în 1368 a schimbat Fillingham cu Ludgershall, o parohie mai aproape de universitate. Și-a luat licența în jurul anului 1369 și doctoratul în 1372.
La 7 aprilie 1374, Edward al III-lea l-a numit pe Wycliffe la rectoratul Lutterworth, în locul Ludgershall, și cam în această perioadă a început să manifeste interes pentru politică, activitate în care s-a dovedit a fi atât un patriot, cât și un om al regelui. Activitatea sa politică a fost încununată cu apariția a două tratate: De dominio divino libri tres („Despre stăpânirea divină”) și Tractatus de civili dominio („Despre stăpânirea civilă”). Din acestea rezultă că oamenii exercitau „stăpânire” (cuvântul este folosit cu sensul de posesie și autoritate) direct de la Dumnezeu.
În aceste condiții, orice stăpânitor care săvârșește un păcat de moarte își pierde esența stăpânirii, care devine o simplă aparență. Doar cei neprihăniți ar putea avea dreptul să stăpânească, nu și ceilalți. Și, cum în Biserica Catolică el identifica multe căderi și nedreptate, a cerut ca aceasta să renunțe la bunurile sale și să se întoarcă la sărăcia evanghelică.
Odată cu această măsură, Biserica trebuia să se detașeze de stat, pentru a fi o entitate cu adevărat spirituală.
Din august 1380 până în vara anului 1381, Wycliffe a stat în camera sa de la Queen's College, ocupat cu planurile de traducere a Bibliei și cu organizarea ordin predicatorial care să ducă adevărul biblic la popor. Sub conducerea sa au fost realizate două traduceri, una mai idiomatică decât cealaltă. În 1381, anul în care Wycliffe s-a retras definitiv la Lutterworth, nemulțumirea clasei muncitoare a izbucnit în revolta țăranilor. Învățătura sa socială nu a fost o cauză semnificativă a revoltei, deoarece era cunoscută doar de cei învățați, dar nu există nicio îndoială cu privire la simpatiile sale.

Portret clasic al lui John Wycliffe, teolog și reformator englez din secolul al XIV-lea. / Sursa: Wikimedia Commons
În ultimii ani de viață, Wycliffe a desfășurat o activitate pastorală și misionară în afara Bisericii Catolice. Așa s-a fondat o comunitate cunoscută drept Preoții săracii sau Lolarzii. Aceștia călătoreau și răspândeau Biblia fără să pretindă nimic în schimb. Trăiau precar și exclusiv din cele primite de la binevoitori. Însă, atât de mare a fost impactul acestui ordin neoficial în Anglia, încât până azi se vorbește de ei.
Chiar după moartea lui Wycliffe (1384), lucrarea lor a continuat. Aceasta în ciuda unui episod inimaginabil, produs la 30 de ani după moartea lui Wycliffe. În urma ordinului dat de Conciliul de la Constance, osemintele acestui prereformator au fost scoase din pământ și arse în procesiune publică. Cu această ocazie au fost arse, ostentativ, zeci de copii ale Sfintei Scripturi. Cu toate acestea, Wycliffe a fost numit „luceafărul de dimineață al Reformei” – un titlu pe care-l merită pe deplin.
Spiritul lui Wycliffe continuă să fie viu în orice iubitor de Scriptură, în orice creștin care dorește ca Biserica să fie pură.
Într-o lume tot mai dezcreștinată, asemenea mărturii redau demnitatea și curajul de a acționa.
0 Like-uri
Distribuie articolul:
Comentarii